-continuare-
13) Intr-adevar, inca trebuie sa intelegem cum se poate ca vointa de a primi sa se extinda din gandul creatiei din Infinit, a carui unitate este dincolo de cuvinte si dincolo de orice descriere, tinand cont ca aceasta vointa este plina de defecte si corupta? Intr-adevar, prin simplul gand de a crea sufletele, gandul Sau le-a si realizat pe toate, pentru ca EL nu are nevoie sa actioneze, asa ca noi. Si imediat au aparut in existenta toate sufletele si lumile ce erau destinate spre creatie, umplute cu toate minunatiile si placerile si demnitatea pe care EL a planuit-o pentru ele. In perfectiunea finala pe care sufletele sunt destinate sa o primeasca la sfarsitul corectiei, adica dupa ce vointa de a primi din suflete va fi complet corectata si transformata in daruire pura, complet identica cu cea a emanatorului.
Asta pentru ca in Eternitatea Sa, trecutul si prezentul sunt unu singur, iar viitorul este ca prezentul, pentru ca in EL nu exista ceea ce numim timp. Din aceasta cauza nu a existat niciodata problema vointei corupte de a primi in starea sa separata in Infinit.
Dimpotriva, identitatea de forma, destinata a fi revelata la sfarsitul corectiei, a aparut instantaneu in Infinit. Si inteleptii nostrii spun despre asta: “Inainte de a fi creata lumea, EL si numele Sau erau una”. Pentru ca forma separata a vointei de a primi nu ar fi fost revelata in realitatea sufletelor ce s-au extins din gandul creatiei, ci ele erau lipite de EL in identitate de forma, cum scrie, “EL si numele Sau sunt una”.
14) Asadar, acum intelegeti ca in total sunt trei situatii ale sufletului:
Prima situatie – Prezenta lor in Infinit in gandul creatiei, unde ele deja au forma viitoare a Sfarsitului Corectiei.
A doua situatie – Prezenta lor in cei sase mii de ani, care au fost divizati in cele doua sistem descrise mai sus, in corp si suflet, cand le-a fost data lucrarea in Torah si Mitzvot, pentru ca acestea sa-si inverseze vointa de a primi si a o transforma in vointa de a darui bucurie Creatorului lor, si deloc pentru ele insele. In aceasta perioada nu va exista corectare a corpurilor ci numai a sufletelor. Asta inseamna ca acestea trebuie sa elimine orice aspect al primiri pentru sine si sa ramana doar cu vointa de a darui, care este si forma vointei din suflete. Nici macar sufletele celor drepti nu vor putea sa se bucure in Ceruri decat dupa ce corpurile lor vor putrezi complet in pamant.
A treia situatie – Aceasta este starea de la Sfarsitul Corectiei sufletelor, dupa invierea mortilor. In acel moment se va produce si corectarea completa a corpurilor, pentru ca atunci primirea insasi, care este chiar forma corpului, va lua forma daruirii pure si va deveni demn de a primi pentru sine toata bucuria si placerea si bunatatea din gandul creatiei. Si prin asta ele vor atinge o adeziune solida din cauza echivalentei de forma cu Creatorul lor, de vreme ce ele vor fi complet fericite in daruire. Si de acum incolo voi folosi aceste denimiri de situatii, adica prima situatie, a doua si a treia situatie. Asa ca tineti minte cum am descris fiecare din acestea.
15) Cand examinam cele trei situatii de mai sus, observam ca fiecare o necesita si o determina pe cealalta, astfel incat daca una ar disparea, ar disparea si celelalte.
Daca, de exemplu, a treia situatie, care este transformarea formei de primire in daruire nu s-ar materializa, atunci cu siguranta nu ar fi exista nici prima situatie.
Asta pentru ca perfectiunea nu s-a materializat acolo, numai pentru ca viitoarea situatie a treia s-a materializat deja acolo ca si cum ar fi fost prezenta. Si toata perfectiunea proiectata in acea stare este ca o reflectare a viitorului in prezent, dar daca viitorul ar putea fi oprit, atunci nu ar mai exista prezent. Asadar a treia situatie necesita existenta primei situatii.
Mai mult de atat, cand ceva din a doua situatie se opreste, din cauza ca acolo se intampla toata lucrarea destinata spre desavarsire in a treia situatie, adica lucrarea coruptiei si corectiei si continuarea tututor nivelelor. Asadar cum sa apara cea de-a treia situatie? Deci vedem ca cea de-a doua situatie necesita existenta celei de-a treia.
Si la fel este si cu existenta primei situatii din infinit, unde rezida si perfectiunea celei de-a treia situatii. Este clara nevoia de a fi corelate, adica sa se materializeze si a doua si a treia situatie, in perfectiune totala, nici mai mult nici mai putin.
Asadar, prima situatie in sine necesita materializarea a doua sisteme opuse in cea de-a doua situatie pentru a permite existenta unui corp in vointa de a primi, care a fost corupt de sistemul impuritatii si deci, oferindu-ne ocazia de a il corecta. Si daca nu ar fi existat un sistem de lumi impure, noi nu am fi avut aceasta vointa de a primi si nu am fi putut sa o corectam si sa ajungem la a treia situatie, epntru ca “omul nu poate corecta ceea ce nu e in el”. Asadar nu trebuie sa ne intrebam cum de a aparut sistemul impur din prima situatie, pentru ca insasi prima situatie necesita materializarea acestuia si aceasta forma de existenta din a doua situatie.
