Introducere la Cartea Zohar (5)

-continuare-

16) Asadar, omul nu trebuie sa se intrebe cum se face ca nu avem posibilitatea alegerii libere, atata timp cat trebuie sa ne finalizam si completam si sa ajungem in cea de-a treia situatie, de vreme ce deja aceasta este prezenta in prima. De fapt exista doua cai pe care Creatorul ni le-a pregatit pentru ce-a de-a doua situatie pentru a ne aduce in ce-a de-a treia:

A) Calea respectarii Torah si Mitzvot(poruncile).

B) Calea Suferintei, pentru ca suferinta pregateste corpul si ne va forta intr-un final sa ne transformam vointa de a primi in vointa de a darui si sa se lipeasca de EL. Este asa cum au spus inteleptii nostrii – “Daca va caiti, bun, daca nu, Eu voi pune peste voi un rege cum este Haman, si el va va face sa va caiti”. Inteleptii au mai spus si: “Daca sunt impliniti, le voi grabi timpul, daca nu, in timpul necesar”.

Asta inseamna ca daca, noi suntem impliniti, prin prima cale, adica prin resprectarea Torah si Mitzvot, noi astfel ne grabim corectarea si nu vom avea nevoie de o agonie dura si de lungirea timpului necesar suferintelor, pentru a ne forta sa ne corectam. Si daca nu – “in timpul necesar”. Asta inseamna ca numai cand suferintele ne vor finaliza corectarea si timpul de corectare va fi impus asupra noastra. In general, toata Calea Suferintei este de asemenea pedepsirea sufletelor in Iad. Dar Sfarsitul Corectarii, care este a treia situatie, este un imperativ absolut, pe o cale sau cealalta, din cauza primei situatii. Alegerea noastra consta numai intre Calea Suferintei si Calea Torah si Mitzvot. Asadar, am clarificat destul de bine cum cele trei situatii ale sufletelor sunt conectate una cu celalata si se necesita una pe celalata.

17) Din cele de mai sus intelegem clar cea de-a treia intrebare, ca daca ne examinam pe noi insine ne descoperim a fi atat cat se poate de corupti si de josnici. Dar cand il examinam pe Creatorul nostru, trebuie sa fim incantati, pentru ca nu exista ceva mai sus de EL, si sa devenim ai Celui care ne-a facut, pentru ca natura perfectului este sa faca acte perfecte.

Acum putem intelege ca al nostru corp, cu toate mici sale incidente si dotarile lui nu este de fapt corpul nostru real, de vreme ce corpul nostru real, corpul etern si perfect, deja exista in Infinit, in prima situatie, acolo unde ia forma perfecta din viitoarea situatie a treia, adica primirea formei de daruire, care este egalarea in forma cu Creatorul.

Si daca prima noastra situatie necesita ca noi sa primim carapacea corpului nostru in cea de-a doua situatie, in forma sa corupta si decazuta, care este vointa de a primi numai pentru sine, care este si forta ce ne separa de infinit, pentru a ne corecta si a permite sa ne primim corpul etern, practic, in cea de-a treia situatie, si noi nu trebuie sa ne impotrivim. Lucrarea noastra nu se poate face decat intr-un corp trecator si deteriorat ca al nostru, pentru ca “omul nu poate corecta ceea ce nu este in el”.

Asadar noi suntem deja in acea stare perfecta si demna, pe masura operatorului care ne-a facut in cea de-a doua situatie, pentru ca acest corp nu ne schimba in nici un fel, atat timp cat va expira si va muri si nu se afla aici decat in timpul necesar pentru anularea sa si pentru a ne primi forma eterna.

Introducere la Cartea Zohar (4)

-continuare-

13) Intr-adevar, inca trebuie sa intelegem cum se poate ca vointa de a primi sa se extinda din gandul creatiei din Infinit, a carui unitate este dincolo de cuvinte si dincolo de orice descriere, tinand cont ca aceasta vointa este plina de defecte si corupta? Intr-adevar, prin simplul gand de a crea sufletele, gandul Sau le-a si realizat pe toate, pentru ca EL nu are nevoie sa actioneze, asa ca noi. Si imediat au aparut in existenta toate sufletele si lumile ce erau destinate spre creatie, umplute cu toate minunatiile si placerile si demnitatea pe care EL a planuit-o pentru ele. In perfectiunea finala pe care sufletele sunt destinate sa o primeasca la sfarsitul corectiei, adica dupa ce vointa de a primi din suflete va fi complet corectata si transformata in daruire pura, complet identica cu cea a emanatorului.

Asta pentru ca in Eternitatea Sa, trecutul si prezentul sunt unu singur, iar viitorul este ca prezentul, pentru ca in EL nu exista ceea ce numim timp. Din aceasta cauza nu a existat niciodata problema vointei corupte de a primi in starea sa separata in Infinit.

Dimpotriva, identitatea de forma, destinata a fi revelata la sfarsitul corectiei, a aparut instantaneu in Infinit. Si inteleptii nostrii spun despre asta: “Inainte de a fi creata lumea, EL si numele Sau erau una”. Pentru ca forma separata a vointei de a primi nu ar fi fost revelata in realitatea sufletelor ce s-au extins din gandul creatiei, ci ele erau lipite de EL in identitate de forma, cum scrie, “EL si numele Sau sunt una”.

14) Asadar, acum intelegeti ca in total sunt trei situatii ale sufletului:

Prima situatie – Prezenta lor in Infinit in gandul creatiei, unde ele deja au forma viitoare a Sfarsitului Corectiei.

A doua situatie – Prezenta lor in cei sase mii de ani, care au fost divizati in cele doua sistem descrise mai sus, in corp si suflet, cand le-a fost data lucrarea in Torah si Mitzvot, pentru ca acestea sa-si inverseze vointa de a primi si a o transforma in vointa de a darui bucurie Creatorului lor, si deloc pentru ele insele. In aceasta perioada nu va exista corectare a corpurilor ci numai a sufletelor. Asta inseamna ca acestea trebuie sa elimine orice aspect al primiri pentru sine si sa ramana doar cu vointa de a darui, care este si forma vointei din suflete. Nici macar sufletele celor drepti nu vor putea sa se bucure in Ceruri decat dupa ce corpurile lor vor putrezi complet in pamant.

A treia situatie – Aceasta este starea de la Sfarsitul Corectiei sufletelor, dupa invierea mortilor. In acel moment se va produce si corectarea completa a corpurilor, pentru ca atunci primirea insasi, care este chiar forma corpului, va lua forma daruirii pure si va deveni demn de a primi pentru sine toata bucuria si placerea si bunatatea din gandul creatiei. Si prin asta ele vor atinge o adeziune solida din cauza echivalentei de forma cu Creatorul lor, de vreme ce ele vor fi complet fericite in daruire. Si de acum incolo voi folosi aceste denimiri de situatii, adica prima situatie, a doua si a treia situatie. Asa ca tineti minte cum am descris fiecare din acestea.

15) Cand examinam cele trei situatii de mai sus, observam ca fiecare o necesita si o determina pe cealalta, astfel incat daca una ar disparea, ar disparea si celelalte.

Daca, de exemplu, a treia situatie, care este transformarea formei de primire in daruire nu s-ar materializa, atunci cu siguranta nu ar fi exista nici prima situatie.

Asta pentru ca perfectiunea nu s-a materializat acolo, numai pentru ca viitoarea situatie a treia s-a materializat deja acolo ca si cum ar fi fost prezenta. Si toata perfectiunea proiectata in acea stare este ca o reflectare a viitorului in prezent, dar daca viitorul ar putea fi oprit, atunci nu ar mai exista prezent. Asadar a treia situatie necesita existenta primei situatii.

Mai mult de atat, cand ceva din a doua situatie se opreste, din cauza ca acolo se intampla toata lucrarea destinata spre desavarsire in a treia situatie, adica lucrarea coruptiei si corectiei si continuarea tututor nivelelor. Asadar cum sa apara cea de-a treia situatie? Deci vedem ca cea de-a doua situatie necesita existenta celei de-a treia.

Si la fel este si cu existenta primei situatii din infinit, unde rezida si perfectiunea celei de-a treia situatii. Este clara nevoia de a fi corelate, adica sa se materializeze si a doua si a treia situatie, in perfectiune totala, nici mai mult nici mai putin.

Asadar, prima situatie in sine necesita materializarea a doua sisteme opuse in cea de-a doua situatie pentru a permite existenta unui corp in vointa de a primi, care a fost corupt de sistemul impuritatii si deci, oferindu-ne ocazia de a il corecta. Si daca nu ar fi existat un sistem de lumi impure, noi nu am fi avut aceasta vointa de a primi si nu am fi putut sa o corectam si sa ajungem la a treia situatie, epntru ca “omul nu poate corecta ceea ce nu e in el”. Asadar nu trebuie sa ne intrebam cum de a aparut sistemul impur din prima situatie, pentru ca insasi prima situatie necesita materializarea acestuia si aceasta forma de existenta din a doua situatie.

Introducere la Cartea Zohar (3)

-continuare-

10) Acum putem intelege cea de-a parta intrebare: cum este posibil ca din Sfintenia Sa sa provina multimea de vulgaritati si carapace, de vreme ce acestea sunt complet opuse Sfinteniei Sale si mai mult cum e posibil ca EL sa le suporte si sa le sustina? Intr-adevar trebuie sa intelegem esenta acestor vulgaritati si a carapacelor.

Trebuie sa stiti ca este imensa vointa de a primi, cea despre care am spus ca este esenta sufletelor prin creatie. Si din cauza ca ele sunt dispuse sa primeasca intreaga plinatate, care este in gandul creatiei, aceasta nu sta in aceeasi forma in suflete, pentru ca daca ar sta, acestea ar trebui sa stea etern separate de El, din cauza diferentei in forma care le-ar separa de EL.

Si pentru a repara aceasta separare, asternuta asupra sufletelor, EL a creat toate lumile si le-a separat in doua sisteme, asa cum spune versul: “Unul impotriva celuilalt i-a facut Dumnezeu”, care sunt cele patru lumi ABYA (Atzilut, Beria, Yetzira, Assyia) ale sfinteniei si opuse lor sunt cele patru lumi impure ABYA. Si EL a inscris dorinta de a darui in ABYA ale sfinteniei si a sters din ele dorinta de a primi pentru ele, si a pus-o in sistemul lumilor impure ABYA. Si din aceasta cauza ele au devenit separate de Creator si de toate lumile sfinteniei.

Din acest motiv carapacele se numesc si “morti”, cum spune in versul “… din jerfele mortilor” (Psalmi 106:28). Si cei rai sunt atrasi de ele, asa cum spun inteleptii nostrii : “Cei rai se numesc morti chiar si cand sunt in viata”, pentru ca dorinta de a primi inscrisa in ei, in opozitie de forma cu cea a Sfinteniei Sale, ii separa de Viata Vietii, si ei sunt departati de EL ca un capat de celalalt. Este asa pentru ca pe EL nu il intereseaza primirea, ci numai daruirea, iar carapacele vor sa primeasca doar pentru satisfactia proprie si n-au nimic de a face cu daruirea, si nu exista ceva mai opus decat asta. Stiti deja ca departarea spirituala incepe cu o diferenta de forma si poate ajunge la opozitie de forma, care este gradul cel mai indepartat posibil.

11) Si lumile s-au inlantuit in realitatea acestei lumi corporeale, adica intr-un loc unde exista un corp si un suflet si un timp al coruptiei si unul al corectiei. Pentru ca astfel corpul , care este o dorinta de a primi pentru sine, provine din radacina sa din gandul creatiei, prin sistemul de lumi impure, asa cum zice si versul: “ca manzul unui magar salbatic, se va face om !” (Iov 11) si el a ramas sub autoritatea acestui sistem pentru treisprezece ani, care este timpul coruptiei.

Dar prin respectarea Torah si Mitzvot (porunci) de la varsta de treisprezece ani incolo, pentru a oferi multumire Creatorului sau, el incepe sa-si purifice dorinta de a primi, si incet incet o transforma pentru a darui, prin care el extinde un suflet sfant din radacina sa din gandul creatiei. Si acesta trece in sistemul de lumi sfinte si se imbraca in corpul sau. Si acesta este timpul corectiei.

Si astfel el acumuleaza grade de sfintenie din gandul creatiei in Infinit, pana cand acestea il ajuta in transformarea vointei de a primi pentru sine, in primirea pentru a darui multumire Creatorului sau, si deloc pentru sine. Si prin asta, omul devine echivalent in forma cu Creatorul sau, pentru ca primirea pentru a darui se considera chiar daruire pura.

In Masechet Kidushin scrie, ca ea da unui om important si spune – prin asta esti sfintit. Pentru ca primirea de dragul de a-l multumi pe cel ce da se numeste daruire absoluta. Prin asta omul obtine adeziune completa cu EL, pentru ca adeziunea spirituala este chiar identitatea de forma, asa cum au spus inteleptii nostrii ca “ omul nu adera la El, ci la atributele LUI”, si prin asta un om devine demn de a primi bucuria si placerea si statutul din gandul creatiei.

12) Asadar, am explicat clar corectarea vointei de a primi care este inscrisa in suflete prin gandul creatiei. Pentru ca El a pregatit pentru ele doua sisteme de lumi, una impotriva celeilalte, prin care sufletele trec si se impart in doua aspecte, corpul si sufletul, si se imbraca unul in altul.

Si prin Torah si Mitzvot (poruncile) sufletele, pana la urma, transforma vointa de a primi in vointa de a darui si astfel pot primi toate placerile din gandul creatiei. Si odata cu asta ele primesc si o adeziune puternica cu EL pentru ca prin efortul in Torah si Mitzvot ele ating asemanare de forma cu Creatorul lor, care se numeste sfarsitul corectiei. Iar apoi, pentru ca nu mai este nevoie de Cealalta Parte rea, aceasta va fi eliminata de pe pamant si moartea nu va mai fi. Si toate eforturile date pentru lumea asta de-a lungul celor sase mii de ani, si fiecarei persoane pentru cei sapte zeci de ani de viata, sunt doar pentru a ii aduce pe oameni la corectie, pentru a ajunge la asemanarea de forma descrisa mai sus.

Problema formarii si a extinderii sistemului de carapace si impuritate din Sfintenia Sa este definitiv clara acum, ca aceasta trebuia sa se extinda din cauza creeri corpurilor, care mai apoi se vor corecta prin Torah si Mitzvot. Si daca corpurile noastre, cu vointa corupta de a primi, nu s-ar fi extins prin sistemul impur, nu am fi putut niciodata sa o corectam, pentru nu putem corecta ceea ce nu e in noi.

Introducere la Cartea Zohar (2)

-continuare-

5) De aceea, bunul simt ne impune sa intelegem opusul a ceea ce se prezinta la suprafata lucrurilor, si sa decidem ca suntem de fapt creaturi nobile si demne, de o importanta fara masura, chiar demni de lucratorul care ne-a facut. Pentru ca daca vrei sa gasesti defecte in corpurile noastre, atunci dincolo de orice justificare pe care ti-o poti da, de fapt totul cade numai pe Creator, care ne-a creat pe noi si natura noastra, pentru ca este limpede ca El ne-a creat si nu noi insine.

El de asemenea stie toate caile ce provin din natura si atributele pe care El le-a creat in noi. Este asa cum am spus, ca trebuie sa contemplam sfarsitul unui act. Abia atunci vom putea sa intelegem totul, asa cum se spune: “Nu ii arata unui prost o lucrare neterminata.”

6) Inteleptii nostri ne-au invatat ca Creatorul a creat lumea fara nici un alt motiv decat sa aduca bucurie creaturilor Sale. Si aici trebuie sa ne concentram mintea si inima, pentru ca acesta este telul final al actului de creatie a intregii lumi. Si trebuie sa retinem ca de vreme ce gandul creatiei este sa daruiasca creaturilor Sale, El a trebuit sa creeze in suflete o mare cantitate de dorinta de a primi ceea ce El S-a gandit sa dea. Pentru ca masura fiecarei placeri si bucurii, depinde de masura vointei de a primi acestea. Cu cat mai mare este vointa de a primi, cu atat mai mare este placerea si cu cat este mai mica vointa cu atat mai mica este placerea primita.

Deci, gandul creatiei insusi, impune creatiei o excesiva dorinta de a primi, pentru a egala imensa placere pe care Atotputernicia Sa a gandit-o spre a fi daruita sufletelor. Pentru ca marea bucurie si mare dorinta trebuie sa mearga mana in mana.

7) Odata ce am invatat acestea, ajungem sa intelegem a doua intrebare in intregime, clar si complet. Pentru ca am inteles ca ceea ce reprezinta realitatea pe baza careia cineva poate lua decizii, nu este o parte din esenta Sa, si se poate spune chiar ca este o noua creatie, existenta din absenta. Si acum, pentru ca stim sigur, ca gandul creatiei este de a darui creaturilor Sale, El a creat o masura a dorintei de a primi de la El bucuria si bunatatea pe care El le-a planuit pentru noi. Deci, acum intelegem ca vointa de a primi, cu siguranta nu era parte din esenta Lui inainte ca El sa o creeze in sufeltele noastre, pentru ca de la cine ar fi putut El primi, asta e o noutate care nu este in El.

Si odata cu asta intelegem, din gandul creatiei, ca nu a fost nevoie sa creeze ceva mai mult decat vointa de a primi. Pentru ca aceasta noua creatie este suficienta pentru ca El sa implineasca intregul gand al creatiei, pe care El s-a gandit sa ni-l daruiasca. Dar toata implinirea din gandul creatiei, adica toate beneficiile pe care El a planuit sa ni le dea, vin direct din esenta Sa, si nu mai e nevoie ca El sa le recreeze, de vreme ce ele sunt deja extrase, existenta din existenta, in marea vointa de a primi care este in suflete. Asadar vedem ca intreaga problema a creatiei reinnoite, de la inceput la final, este doar “vointa de a primi”.

8) Acum am ajuns sa intelegem cuvintele Cabalistilor din a treia intrebare. Ne intrebam cum e posibil sa spunem despre suflete ca ar fi parte din Dumnezeu, ca o piatra care este cioplita dintr-un munte, nu exista nici o diferenta intre ele decat ca una este “parte” si cealalta este “intreg”. Si ne intrebam: este un lucru sa spui ca piatra este cioplita din munte si devine separata de un ciocan facut pentru acest scop, dar cum putem spune asta despre esenta Lui? Si prin ce au fost sufletele divizate de esenta Lui si excluse de Creator pentru a deveni creaturi?

Din cele de mai sus intelegem clar ca asa cum un ciocan rupe si divide un obiect fizic in doua, asa se divide si forma spirituala in doua. De exemplu, cand doi oameni se iubesc, spui ca ei se apropie unul de celalalt si devin ca un singur corp. Si cand ei se urasc zici ca ei sunt atat de departati unul de celalalt ca estul fata de vest. Dar aici nu se pune problema de apropiere sau departare, ci de asemanare de forma, ca ei sunt egali in forma, daca fiecare iubeste ce iubeste si celalalt si daca unul uraste ce uraste si celalalt, atunci ei devin iubiti si se apropie unul de celalalt.

Si daca exista vreo schimbare de forma intre ei, adica daca unuia ii place ce celalalt uraste sau altceva, atunci ei difera in forma si devin distantati si se urasc unul pe celalalt. Si daca, de exemplu, ei sunt opusi in forma, adica tot ce unui place celuilalt ii displace, si tot ce aceluia ii displace ii place celuilalt, atunci se spune ca ei sunt atat de distantati ca estul de vest, adica unul e intr-un capat si celalalt in altul.

9) Si acum intelegi ca in spiritualitate schimbarea de forma opereaza ca un ciocan in lumea corporeala si ca distanta dintre ei este proportionala cu diferenta de forma. Din asta intelegem ca din moment ce vointa de a primi a fost imprimata in suflete, si de vreme ce aceasta este absenta din Creator, pentru ca de la cine ar putea El primi, aceasta diferenta de forma, pe care au obtinut-o sufletele, le separa de esenta Lui, ca un ciocan care sparge o piatra dintr-un munte. Si tocmai din cauza acestei diferente de forma sufletele au fost separate de Creator si au devenit creaturi. Cu toate astea, tot ce un suflet primeste din lumina Lui este provenit din esenta Lui, existenta din existenta.

De aceea se dovedeste ca, in ceea ce priveste lumina pe care ele (sufletele) o primesc in vasul lor (care este vointa de a primi), nu exista nici o diferenta intre ele si esenta Sa. Asta pentru ca ele primesc, existenta din existenta, direct din esenta Lui, si singura diferenta dintre suflete si esenta Lui este ca sufletele sunt o parte din esenta Sa. Asta inseamna ca masura de lumina pe care ele o primesc in vasul lor, fiind vointa de a primi, este deja separata de Dumnezeu pentru ca este primita prin diferenta de forma a vointei de a primi, care a facut-o “partea” prin care au fost separate de “intreg” si au devenit “parte”. Deci, singura diferenta intre acestea (suflete si esenta) este ca una este “intreg” si cealalta este “parte”, asa cum o piatra este sparta din munte. Si cerceteaza asta cu atentie pentru ca este imposibil sa explicam acesta tema sublima mai mult de atat.

Introducere la Cartea Zohar (1)

1) In aceasta introducere as vrea sa clarific lucruri care sunt in aparenta simple. Lucruri de care toti se preocupa si pentru care a curs multa cerneala in incercarea de a le clarifica. Cu toate astea nu s-a ajuns la o cunoastere suficienta si concreta a acestora. Si iata intrebarile:

1. Care este esenta noastra ?

2. Care este rolul nostru in marele lant al realitatii, in care noi suntem doar niste mici zale ?

3. Cand ne examinam pe noi insine, ne gasim a fi corupti si cat se poate de jos. Si cand examinam operatorul care ne-a facut, suntem obligati sa fim la cel mai inalt nivel, pentru ca nu este nimeni atat de demn de lauda ca El. Pentru ca este necesar ca numai operatii perfecte sa apara de la un operator perfect.

4. Mintea noasta nu-l poate concepe decat complet bun, dincolo de orice comparatie. Adunci, cum de El a creat atat de multe creaturi care sufera si dispera de-a lungul vietilor lor ? Nu este natura binelui sa faca bine, sau macar sa nu raneasca asa ?

5. Cum este posibil, ca infinitul, care nu are nici inceput nici sfarsit, sa produca creaturi finite, muritoare si trecatoare ?

2) Pentru a clarifica toate acestea, trebuie sa facem cateva cercetari preliminare. Si nu, Doamne fereste, acolo unde este interzis, adica in esenta Sa, despre care nu avem nici o perceptie, si deci nu avem nici o idee despre El. Ci acolo unde e nevoie de cercetare, adica o cercetare a faptelor Sale, asa cum Torah ne spune: “cunoaste Dumnezeul tatalui tau si serveste-L” si asa cum spune in poemul unificarii: “Prin faptele tale noi te cunoastem.”

Intrebarea nr. 1: Cum putem sa ne imaginam o noua creatie, adica ceva nou, care nu este parte din El, cand este evident pentru oricine om normal ca nu exista nimic care sa nu fie parte din El? Poate da cineva ceva ce nu are ?

Intrebarea nr. 2: Daca spui ca din prisma atotputerniciei Sale, El cu siguranta poate crea existenta din absenta, adica ceva nou care nu este in El, atunci apare intrebarea – ce este acea realitate, care poate fi conceputa si care nu are loc in El si este complet noua ?

Intrebarea nr. 3: Ceea ce cabalistii au spus, ca sufletul omului este parte din Dumnezeu, in asa fel incat nu este nici o diferenta intre El si suflet, ci ca El este “intregul” iar sufletul este “parte”. Deci, trebuie sa intrebam: o piatra sparta dintr-un munte este separata de el de un ciocan facut pentru asta, cauzand separarea unei “parti” de “intreg”. Dar cum sa ne imaginam asta despre El, ca el ar separa o parte din esenta Sa, pentru a deveni separata de El, adica un suflet, pana in punctul in care nu poate fi inteles decat ca parte din esenta Sa?

3) Intrebarea nr. 4: De vreme ce Latura Rea(Sitra Achra) si carapacele(Klipot) sunt la marginea opusa a sfinteniei Sale, astfel incat nu poate fi conceput nimic mai indepartat, cum pot acestea fi extrase si create din sfintenie, cu atat mai mult sa fie si sustinute?

Intrebarea nr. 5: Problema cu invierea mortilor: De vreme ce corpul este atat de decazut incat inca de la nastere el este sortit sa piara si sa fie ingropat. Mai mult, Zoharul a spus ca inainte de putrezirea in intregime a corpului, sufletul nu se poate ridica la locul sau in Ceruri atata timp cat inca mai sunt ramasite din el. De aceea, de ce trebuie acesta sa se intoarca si sa se ridice la invierea mortilor? Nu putea Creatorul sa bucure sufletele fara asta? Si mai uimitor este ce au spus inteleptii nostri, ca mortii sunt destinati sa se ridice cu tot cu defectele lor, ca sa nu fie confundati unul cu altul, si abia apoi El le va vindeca defectele. Trebuie sa intelegem de ce lui Dumnezeu i-ar pasa ca acestea sa nu se confunde unul cu altul, si sa le recreeze pana si defectele pentru ca apoi sa le vindece?

Intrebarea nr. 6: In legatura cu ce au spus inteleptii nostrii, ca omul este centrul realitatii, ca lumile superioare si lumea corporeala si totul din ele au fost create doar pentru el, si au obligat omul sa creada ca lumea a fost creata doar pentru el. Este in aparenta greu de inteles de ce pentru acest om de nimic, care nu poate cuprinde decat o farama din realitatea lumii, Creatorul s-ar fi deranjat sa creeze toate astea pentru el. Si de asemenea, de ce ar vrea omul toate acestea?

4) Pentru a intelege toate aceste intrebari si cercetari, secretul este sa incepem prin a privi spre capat, adica spre scopul creatiei. Pentru ca nimic nu poate fi inteles in mijlocul actiunii, ci numai la finalul ei. Si este clar ca nu exista nici un act fara scop, caci numai un nebun poate actiona fara scop.

Stiu ca exista cei care arunca asupra lor povara Torei si Mitzvot (porunci), spunand ca Creatorul a creat realitatea, si apoi a parasit-o, asta din cauza creaturilor nedemne si ca nu este demn pentru Creator sa vegheze asupra cailor lor neinsemnate. Intr-adevar, ei au vorbit in necunostinta, pentru ca este imposibil sa comentam despre cat de nimic si josnici suntem inainte de a decide ca noi ne-am facut asa cu toate calitatile noastre necurate.

Dar inainte de a decide ca Creatorul, care este perfect in toate felurile, este cel care ne-a creat si proiectat corpurile, cu toate atributele sale admirabile si josnice, cu siguranta de sub mana unui lucrator perfect nu poate iesi un act imperfect, pentru ca actul marturiseste despre cel ce il face. Ce vina are haina daca a fost facuta de un croitor nepriceput?

Asta gasim si in Talmud (Taanit 20): O poveste despre Rabbi Elazar care a venit in fata unui om foarte urat. Si a zis: “Cat de urat este omul asta.” Omul a raspuns: “Du-te si spune-i mesterului care m-a facut – cat de urat e instrumentul pe care l-ai facut.” Deci cei care sustin ca din cauza nimicniciei si injosirii noastre nu suntem potriviti pentru ca El sa vegheze asupra noastra si ca El ne-ar fi parasit, nu fac altceva decat sa isi exprime public ignoranta.

Incearca si imagineaza-ti, daca ai fi intalnit un om care ar fi facut creaturi, doar pentru ca acestea sa sufere si sa dispere toata viata lor, asa ca noi, si nu numai atat dar sa isi intoarca spatele la ele si sa nu vrea sa aiba grija de ele, sa le ajute un pic. Cu cat dispret si dezgust te-ai uita la el? Putem sa credem asa ceva despre El?